Religia comunicarii

Dumnezeu a facut lumea in sase zile, avand grija ca omului sa i se procure astfel intrebarile (necesitatile vitale) si raspunsurile(modalitatile de satisfacere a acestor necesitati). 98% dintre oameni s-au multumit cu acest model de comunicare si isi consuma in continuare intreaga energie – fizica dar si mentala – pentru a parcurge ritualic, in fiecare zi, drumul de la nevoile de tot felul la implinirea lor. 2%, insa, dintre oameni nu s-au multumit cu acest statut si, in ziua a saptea, conventional considerata „libera”, harazita de Creator odihnei si reflectiei la ordinea divina a lucrurilor, au incercat sa-l copieze pe Marele Comunicator si sa i se substituie celui care, mai tarziu, l-a avut ca avatar pe un anume Abraham Maslow. Clonele lui Dumnezeu, mereu tentate de „auto-actualizare”, au fost la inceput preotii, iar azi, la apogeul societatii de consum, sunt oamenii de PR, care practica manipularea mistica a consumatorului. Si nu o fac oricum, ci folosindu-se de noua Filocalie, bazata pe credinta in puterea imaginii si a mesajelor subliminale purtate de aceasta. „Sa nu iti faci chip cioplit!” este o porunca care poate fi citita exact pe dos acum, cand „icoana” a devenit „icon”, iar o eventuala prabusire a ierarhiei trebuintelor umane este perceputa ca un semn al producerii ciclice a Apocalipsei (de la crahul din 1929 la criza „subprime” din 2008).