Romania pitoreasca.

Avem de-a face, pe ansamblu, cu o scriere situată undeva între memorialul romantic de călătorie şi textul de promovare a „identităţii“ autohtone. Organizat în secvenţe scurte, memorialul compensează lentoarea specifică străbaterii „la pas“ a distanţelor printr-o anumită viteză – şi concizie – a relatării, care-l apropie de reportaj, un reportaj liric şi idealizant, fireşte. E, oricum, greu de spus cât a mai rămas azi din pitorescul României mici a lui Vlahuţă...