Romanul de dragoste. Necunoscuta de la Wildfell Hall

Atat de limpede imi dau seama de aceste lucruri, incat, chiar daca l-as revedea si daca el si-ar mai aminti de mine si m-ar mai iubi (ceea ce, vai! e prea putin probabil, cand ne gandim in ce lume se invarte si de cine e inconjurat) si daca m-ar cere de nevasta, sunt hotarata sa nu consimt pana ce nu voi sti cu siguranta care din cele doua pareri despre el este mai aproape de adevar: a matusii sau a mea. Pentru ca daca a mea e complet gresita, inseamna ca nu pe el il iubesc, ci pur si simplu o plasmuire a inchipuirii mele. Dar cred ca nu e gresita – nu, nu, exista ceva tainic, un instinct ascuns care ma asigura ca am dreptate. El are un fond bun; si ce incantare sa-l dezvalui! Daca s-a ratacit, ce fericire sa-l poti aduce pe calea cea dreapta! Daca acum e expus influentei daunatoare a unor prieteni ticalosi care-l pot corupe, ce glorie va fi sa-l izbavesc de ei! O! Macar de-as putea sa cred ca cerul mi-a incredinatat aceasta misiune!