Sincronie si diacronie in sintaxa si stilistica adjectivului

Cercetarea de fata, dupa cum insusi titlul indica, are ca obiect de studiu adjectivul, privit atat in plan morfosintactic, cat si in plan stilistic. Scopul nostru este de a realiza o monografie lingvistico – stilistica a clasei adjectivului romanesc, privita atat din perspectiva diacronica, dar si sincronica. Cercetarea debuteaza cu un capitol mai amplu, elaborat din perspectiva diacronica, in care se urmareste evolutia acestei clase morfologice, incepand cu aspectele ei definitorii in limba latina si continuand cu transformarile si particularitatile survenite de-a lungul evolutiei sale din romana comuna pana in prezent. Capitolele al doilea si al treilea contin cateva elemente de lingvistica contrastiva, prin intermediul carora surprindem particularitatile adjectivului si in alte doua limbi romanice (franceza si italiana), dar si intr-o limba moderna, descendenta, la randul ei, din familia de limbi indo–europene (limba engleza). O atentie sporita acordam structurilor locutionare adjectivale, analizand structural tiparele dupa care acestea se formeaza si functioneaza in limba, aducand explicatii cu privire la modul in care se realizeaza analiza morfosintactica a acestora.