Spovedania unui preot ateu

De multi ani port haina preotiei. Am slujit atatea Invieri, an de an, si atatea morti, mult mai multe, ori de cate ori s-a ivit prilejul. Am vazut atatea nasteri si decese, atatea vieti... atatea suflete pe dinauntru, din scaunul spovedaniei, acolo unde mii de oameni, de-a lungul vremii, mi-au aratat gandurile lor, indoielile, neputintele, durerile, dar mai ales toate mizeriile ascunse in viscerele lumii.
Cand m-am hirotonit eram doar un copil. Dupa primele spovedanii, m-am maturizat. Dupa primele inmormantari, m-am abrutizat. Dupa atatea slujbe, m-am plictisit... de moarte... M-am saturat de studiul asta antropologic al omului religios. Candva m-a fascinat, dar acum, ca am vazut prea mult...
— Ion Aion

Absolvent de teologie si de limbi clasice, ospatar, hamal, profesor de greaca veche incununat cu performante didactice de exceptie, doctor in teologie, traducator publicat de Patriarhia Ortodoxa Romana in cadrul prestigioasei colectii „Parinti si Scriitori Bisericesti“, doctorand in studii literare si culturale, dar mai ales preot, slujind timp de 11 ani la diferite parohii din judetele Buzau si Vrancea, Ion Aion — asa cum debuteaza sub pseudonim — si a gasit in cele din urma vocatia in literatura si totodata stigmatul: demisia din preotie, caterisirea, apoi respingerea de catre familie pentru cartea de fata — Spovedania unui preot ateu.