Suflet romanesc. Dan Puric.

 Este literatura autentica, un mod radical de a spune “Nu!”, confuziei dintre aparenta si valoare, dintre idee si idealuri. Nu exista nicio urma de profetism sau de violenta, in paginile acestei carti, ci o blandete calda, arhaica in modul de adresare si in compozitia textelor. Cartea este scrisa cu durere si bucurie, iar o parte dintre motivele cunoscute, si din scrierile anterioare, sunt reluate in alta nota, una mai grava, intr-un enunt nou, metaforic. Se poate afirma ca, scriitura acestei carti reprezinta o modalitate de exercitare sincera a unei misiuni civice. Este ca o marturisire care se exprima cu luminozitate, printr-un demers literar sustinut de coordonate clare: a cugeta, a plasmui, a simti si a presimti devenirea dar, si criza spirituala si culturala a neamului romanesc. Lectura cartii ne dezvaluie un adevarat scriitor. Autorul apeleaza, de asta data, la retorica populara a basmelor, pildelor si a parabolelor cu o finete dialectica extraordinara. Diversitatea formala, de la anecdota, la eseu, memorat si legenda, da cartii dinamica necesara si suportul pentru proiectarea tulburatoare a unei “fiziologii” a romanului in contemporaneitate, aflat la rascrucea dintre sansa si catastrofa istorica. Spatiul sufletului romanesc este redescoperit in stil picaresc. Calatoria, intalnirile cu oamenii si intamplarile simple devin motiv de meditatie asupra conditiei romanului si romanismului. Autorul nu ofera solutii ci incearca sa redescopere dimensiunile contemporane ale spiritualitatii romanesti. Cartea confirma adevaruri la care nu vrem sa ne gandim si realitati pe care nu vrem sa le acceptam. “Suflet romanesc” este, in esenta, biografia fiintei romanesti.