Theatrum philosophicum

Nu stiu daca vom deveni vreodata majori. Nenumarate lucruri din experienta noastra ne conving ca evenimentul istoric intitulat Aufklarung n-a reusit sa ne faca majori; si ca inca n-am devenit astfel. Mi se pare, totusi, ca putem da un sens acestei interogatii critice asupra prezentului si asupra noua insine pe care Kant a formulat-o meditand asupra Aufklarung-ului. Mi se pare, chiar, ca avem de-a face cu un mod de a filosofa care n-a fost lipsit nici de importanta si nici de eficacitate in ultimele doua secole. Ontologia critica a noua insine nu trebuie, desigur, privita ca o teorie, ca o doctrina si nici macar ca un corpus permanent de cunostinte ce se acumuleaza; trebuie s-o concepem ca o atitudine, ca un ethos , ca o viata filosofica in care critica a ceea ce suntem constituie deopotriva o analiza istorica a limitelor care ne sunt impuse si o incercare de posibila depasire a lor.Michel FoucaultFoucault, cel care, intr-o zi, s-a proclamat in mod provocator un „optimist fericit”, a fost un om in pericol si care, fara sa se laude cu asta, a avut un simt ascutit al primejdiilor la care suntem expusi, interogandu-se pentru a afla cine sunt cei ce ne ameninta si cine sunt cei cu care putem temporiza. De aici importanta pentru el a notiunii de strategie si de aici jonglarea cu ideea ca ar fi putut, daca hazardul ar fi hotarat altfel, sa devina un personaj de stat (un consilier politic), dar si un scriitor... un pur filosof ori un muncitor necalificat, deci un fitece sau un fitecine.In orice caz, un om in mers, singuratic, tainic si care, din cauza asta, neincrezator in toate prestigiile interioritatii, refuza capcanele subiectivitatii, cautand unde si cum este cu putinta un discurs de suprafata, scanteietor, dar fara miraje, deloc strain, cum au putut crede unii, cercetarii adevarului, ci lasand sa se vada (dupa multi altii) primejdiile acestei cercetari, precum si relatiile sale ambigue cu diversele dispozitive ale puterii.Maurice Blanchot