Timp, memorie si traditie. Studii de fenomenologia istoriei

Volumul de fata - care reuneste lucrarile prezentate la colocviul „Fenomenologie si istorie“, organizat de Societatea Romana de Fenomenologie si Centrul de Studii Fenomenologice in luna octombrie 2011 la Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti, are ca punct de plecare necesitatea de a chestiona acest loc comun al exegezei si propune dezvoltarea unei analize a raportului dintre fenomenologie si istorie in functie de trei directii principale care urmaresc: 1) fenomenul „istoriei“ca tema de cercetare fenomenologica 2) fenomenologia ca forma aparte de intelegere si de cercetare istorica si 3) rolul concret pe care l-a jucat problema „istoriei“in evolutia miscarii fenomenologice.

Potrivit unei reprezentari destul de raspandite, fenomenologia a debutat, ca stiinta „eidetica“, cu pretentia de a furniza un tip de analize si descrieri evidente si apodictice, care sa nu fie ca atare supuse nici unei conditionari istorice. Dar a trebuit treptat - bunaoara, odata cu Heidegger – sa-si reconsidere aceasta exigenta, cunoscand astfel o radicala „turnura istorica“.