Trecutul este viu

Orice dialog cu Neagu Djuvara paraseste degraba conventiile genului si devine adevarat taifas, asa cum aproape nicaieri nu mai avem sansa de a trece prin aceasta experienta a comunicarii. Interlocutorul venerabilului istoric este Filip-Lucian Iorga, deja remarcat in istoriografia romaneasca datorita cercetarilor sale de genealogie si de istoria boierimii romane. Asadar, o intalnire fericita a istoricului care cerceteaza istoria cu istoricul care a trait-o. Un taifas presarat copios cu reflectii despre credinta, destin, copilarie, educatie, rolul elitelor politice si si intelectuale, despre rabdarea pe care trebuie sa o aiba doua sau trei generatii pentru a ajunge in chip legitim sa ocupe demnitati in stat. Insa, cum in aceasta carte nu doar biografia lui Neagu Djuvara este interesanta, ci si credo-ul sau ca istoric si filozof al istoriei, cei doi, odata pusi pe taifas si vorbind despre obiectivitate si relativizare in studiul trecutului, ajung la concluzia ca istoria este o poveste cu sens, in continuu reinventata. Astfel, prin cei prezenti, trecutul este intotdeauna viu.