Umbre

„Venise toamna cu zile molcome si drumuri pline de frunze manate de vant, molcom si el, sau inca nehotarat si neutru. Aerul era pur si inmiresmat, ogoarele, grele de porumbul copt, necules inca, iar in gradini, galben si rosu si verde inca. Flacari urcau, in alai, pe dealurile cu vii, in nuante de rosu incredibile si fara sfarsit.

Lin pluteau peste case ai nimanui albi funigei anuntand toamna lunga, insa, ca intotdeauna, si asta avea sa se sfarseasca odata, asa ca acum incepusera ploile, reci si interminabile. La inceput au fost doar asa, ca o binecuvantare pe frunzele si pe casele uscate si prafuite, dupa care a urmat preaplinul si saturatia, apoi noroiul. Asa ca auriul si rosul si verdele au disparut, transformandu-se, reinviind in gutuile si merele si strugurii dulcilor scurte dupa-amieze de iarna.”