Utopiile reale. Corpul utopic

MICHEL FOUCAULT – Utopiile reale. Corpul utopic (HETEROTOPII)„In 14 martie 1967, Cercul de Studii Arhitecturale din Paris il invita pe Michel Foucault sa tina o conferinta despre spatiu, asupra caruia acesta propunea o noua analitica pe care o botezase „heterotopologie”. Textul acestei conferinte a avut o circulatie restransa, rezervata exclusiv membrilor acestui cerc sub forma de dactilograma, cu exceptia unor extrase in franceza aparute in 1968 in revista italiana L’Archittetura, pana la publicarea lui la Berlin, in toamna lui 1984, in cadrul expozitiei „Idee, proces, rezultate” organizata la Martin Gropius Bau. Aceasta expozitie a fost principala manifestare, dintre cele saptesprezece, prin care International Bauausstellung (IBA) prezenta publicului bilantul activitatilor sale de reconstruire si renovare a Berlinului. Ea isi imagina reunificarea orasului‑capitala, care parea sa ilustreze intr‑un mod ciudat „spatiile altfel” din textul lui Foucault din 1967. Autorizandu‑i publicarea, cu putin inainte de disparitia survenita la 25 iunie 1984, filosoful il facuse in extremis sa intre in corpusul scrierilor sale autorizate. De atunci, acest text nu a incetat sa fie tradus si comentat. „Cum a putut sa ramana neexploatat vreme de douazeci de ani? Cum de n‑am inteles noua importanta a spatiului si a spatialitatii?”, se intreaba Edward Soja, infocat promotor californian al „heterotopology”? Poate fi insa interpretata distanta dintre aceste doua date, 1967 si 1984, precum si istoria acestei taceri, ca istoria unei nonreceptari? Ofera oare notiunile de receptare si de nonreceptare o grila de analiza suficient de fina pentru a putea discerne o serie de transformari atat ale discursurilor estetice, epistemologice si politice ale arhitectilor si urbanistilor.” (Daniel Defert)„Foucault a trait circuland permanent, deplasandu‑se. Relatia lui cu spatiul a fost una speciala, adica fundamentala. S‑a expatriat tot timpul, spre cele mai ciudate si neasteptate directii. N‑a fost, insa, un calator, un devorator de spatiu, si nici un nomad, un ratacitor; ci un cautator de spatii mereu «altele», pe care le‑a privit intotdeauna ca puncte de granita intre un Acelasi in expansiune si un Altul rezistent pornind de la care puterea identicului poate fi atacata, hartuita. Deplasarea neobosita a lui Foucault poate fi inteleasa si ca un razboi de gherila cu formele si avatarurile puterii, in incercarea de a evita o tematizare static‑frontala care s‑o «metafizicizeze», adica exact capcana pe care puterea, neincetat, ne‑o intinde: Foucault a jucat pe terenul si cu armele puterii, in felul ei, incercand mereu s‑o surprinda. Prin permanenta «delocalizare», Foucault a mai cautat, totodata (in mod declarat, de data aceasta), sa‑si piarda identitatile in care puterea incerca sa‑l inchida. Spatiile spre care el s‑a indreptat au fost intotdeauna niste spatii de inventare de sine prin contact cu alteritatea rezistenta, cu alteritatea ca rezistenta. Au fost, intotdeauna, niste spatii in care el spera ca mai subzista ceva din Exteriorul pierdut.” (Bogdan Ghiu)CuprinsNota traducatorului(HETEROTOPII)Nota editorului francez (Philippe Chevallier)Michel FoucaultUtopiile reale sau Locuri si alte locuriCorpul utopicAltfel de spatiiDOSAR. Interpretari, preluari, proiectii, utilizari, prelungiri„Heterotopie”. Tribulatiile unui concept intre Venetia, Berlin si Los Angeles (Daniel Defert)Limbaj, societate, corp. Utopii si heterotopii la Michel Foucault (Philippe Sabot)PostfataE la nave va. Un concept „usor” pe valurile istoriei (Noi exercitii de Foucault‑sofie) (Bogdan Ghiu)MICHEL FOUCAULT (1926‑1984), filosof francez. A predat „istoria sistemelor de gandire” la College de France. Principalele scrieri: Folie et Deraison. Histoire de la folie a l’age Classique (1961), Les Mots et les Choses. Une archeologie des sciences humaines (1966), L’Archeologie du savoir (1969), Surveiller et punir. Naissance de la prison (1975), Histoire de la sexualite (3 vol., 1976‑1984).