Valtori ascunse

Cele cateva texte de proza scurta si doua miniromane incorporate in cartea Mihaelei Perciun au numele generic deloc intamplator „Valtori ascunse” (Editura Prut International, 2018), caci penita scriitoarei isi ia cerneala din profunzimile fiziologiei umane. Scrisul Mihaelei Perciun poate fi raportat la arta naturalistilor Scolii lui Zola, la care se adauga gustul estetic si achizitiile tehnice ale hiperrealismului postmodernist. Personajele cartii, adolescenti sau adulti, oameni cu sau fara masti alegorice animaliere ori obiectuale, sunt rezultatele unor operatii pe nerv, asupra caruia se fac experimente, observatii, descrieri, sunt indivizi fara piele, alcatuind un amalgam de inocenta, insuficienta de iubire si frustrari. Naratiunea urmareste sub lupa, in detalii hartuirea surda a patimilor, urii si agresivitatii cu o atrocitate nestavilita, insistenta care arunca datele observatiei in spatiu fantasticului morbid, le anihileaza pretextul rechizitorial moral si implicatiile de psihanaliza, validandu-le estetic. Abil manuita de scriitoare, tehnica naratiunii hiperrealiste asigura transmiterea directa in literatura a reactiilor, dar si a reflectiilor pe marginea unui cotidian anost, ascunzand dedesubturi cu efecte abrutizante asupra fiintei umane.