Vis cu femei frumoase si nu prea

Scris in limba engleza si presarat cu multe detalii autobiografice, Vis cu femei frumoase si nu prea se supune intr-o oarecare masura canoane romanesti legat de intriga, personaje si decor, deschizand vasta galerie de antieroi beckettieni cu o figura memorabila – Belacqua, eternul crai . Limbajul, caracteristic prozei cu puternice influente joyceene, este incarcat de eruditie si intertextualism, de inventii lexicale, dar si de jocuri de cuvinte sclipitoare, de o poeticitate cuceritoare si de o umor negru care atenueaza viziunea sumbra a scriitorului asupra existentei. Tragedia lipsei de sens, a incoerentei si confuziei generale ce guverneaza existenta umana si prezenta in roman ca o muzica de fond obsesiva, gasindu-si expresia in ingenioasele experimente stilistice.Samuel Beckett (1906-1989) s-a nascut in Irlanda, intr-o familie protestanta din clasa de mijloc. A studiat franceza si italiana la Trinity College si a predat o scurta perioada la Campbell College din Belfast si la Scoala Normala Superioara din Paris, unde s-a stabilit definitiv in 1937. Poet, dramaturg, nuvelist, critic si traducator, reprezentant de marca al literaturii absurdului, Beckett a ilustrat in operele sale lipsa de sens a existentei, dezintegrarea valorilor traditionale si alienarea individului. A publicat numeroase volume de poezii, povestiri, piese de teatru, romane si eseuri critice, dintre care amintim: Eleutheria (1947), Asteptindu-l pe Godot (1949), Sfirsit de partida (1957), Murphy (1938), Molloy (1951), Malone murind (1952), Cum e (1960), Watt (1968), Mercier si Camier (1970).