Acasa in lume

Un alt Brâncuşi – Teodor Buzu. Un alt copil al unui Neam frumos la suflet, dar îmbolnăvit de paradoxuri, a pornit în Lume. Porni, cred, din prea mare curiozitate, dar şi dragoste pentru sublim. Mai poate, din puţinul-mult har ce i s-a dat, n-ar fi încăput printre ai săi?! Vorba cântecului: „Mare-i lumea, eu nu-ncap…” Necunoscut fiind pe atunci aici, acasă, s-a aruncat timid, dar totodată temerar într-un necunoscut străin, devorator. „Mi-am dat seama că trebuie să mă regăsesc într-o lume nouă și nu pur și simplu, dar să și demonstrez că pot mult mai mult” – mi-a mărturisit Teodor Buzu. Asta e! Un artist care n-a prididit să-şi facă un nume de rezonanță în spațiul care l-a format, într-altul trebuie să renască, dar nu oricum. „Trebuie să fii foarte bun, mai bun decât ceilalți, ca să ajungi remarcat…” Există, desigur, o condiție neimpusă de nimeni: atunci când ești departe de ai tăi, începi și mai mult să te gândești la ei, la cei de acasă, și-i vezi ca într-un caleidoscop, le descoperi aura și toate virtuțile cele bune, launloc cu altele mai puțin bune. Pentru că adevărat e: de aproape se văd ridurile, de departe sufletul!