Amintiri, vise, reflectii

Autobiografia lui nu se limiteaza la faptele exterioare de viata: intamplarile copilariei intr-o familie de pastori, adolescenta, intalnirea cu opera unor mari filosofi, maturitatatea, marcata de activitatea ca medic psihiatru si de intalnirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, calatoriile revelatoare in zone exotice ale lumii; caci toate acestea n-ar insemna mai nimic, daca n-ar oferi cheia de acces la o lume launtrica, a viselor, a revelatiilor, a premonitiilor, a viziunilor. Aceasta lume, ce domina din launtru, este infinit mai mare, mai complexa si mai graitoare decat efemerele gesturi ale timpului nostru exterior. In plus, pornind de la aceasta lume secreta, pe care Jung s-a decis cu greu s-o faca transparenta celorlalti, putem intelege sensul profund al operei sale, in ciuda faptului ca autorul a considerat Amintirile incompatibile cu lucrarile sale stiintifice, refuzand includerea lor in corpusul Operelor complete. "Capitolele [autobiografiei] sunt ca niste raze rapide care lumineaza numai fugitiv viata exterioara a lui Jung si opera sa. In schimb, ele transmit atmosfera universului sau spiritual si trairile unui om pentru care sufletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Adesea mi s-a intamplat sa-i pun in van lui Jung intrebari in legatura cu lucrurile exterioare; numai ca esenta spirituala a trairilor era pentru el de neuitat si demna de a fi relatata." (Aniela Jaffe) "Viata mea este povestea unei realizari de sine a inconstientului." (C.G. Jung)