Ana nenascuta

Debut recomandat si prefata de Constantina Raveca Buleu Pe coperta: Flavia Pitis, It must be somewhere, ulei pe panza, 2009 In mod aparte, in versuri emblematice pentru aceasta lirica –  precum „nu mai vreau pe uscat/ mi-e bine in apa/ aici n-ai vrea sa iesi la suprafata/ sa respiri/ inca o data ca prima data” – bantuie, intensa, fantasma regresiunii originare. Autorul celebrei Thalassa, de-ar mai fi trait, ar fi fost atras de cartea aceasta. – Ion Vartic Daca poezia tinde sa transcrie versiunile virtual infinite ale unei identitati concentrate intr-o ordine discursiva polimorfa, identitatea feminina reflectata in scrisul Oanei Goia reipostaziaza obsesiv, cu note acute, somatizate in mod creator si somatizabile la palierul receptarii, convulsiile decantate ale unei paradoxale stari existentiale, al carei pivot se dovedeste a fi o tranzitiva oscilatie intre prezenta si absenta, semnalata prin denominarea traumatica recurenta si prin marcile unei revolte spirituale rascolitoare, palpabile, gratie imaginarului visceral si simbolismului incarcat tragic al poeziilor adunate in paginile acestui volum. – Constantina Raveca Buleu Admir si iubesc fara margini scrisul. Sunt facuta din visare si un strop de Duh. Cred in oameni, de asta-s si plapanda. Scriu pentru ca sunt stapanita de o melancolie a lucrurilor care ma locuiesc – o melancolie ce ma bate pe umar si spre care ma intorc cu pieptul deschis. Poezia mea s-a nascut din nevoia ca tot ce ma alcatuieste, lumina si umbre, sa nu fie acoperit de un prisos de uitare. Asa ca am deschis corpul, sa pipai, sa vad ce respira acolo. Asa a venit pe lume Ana nenascuta  – corpul unde se aduna dragostea, absenta, frica, revolta si chiar Dumnezeul meu invechit. Nenascuta are si o taina a ei pe care, daca v-as marturisi-o, as micsora-o, dar o las intreaga lumii. – Oana Goia sunt un miel speriat pe Golgota sangele se inalta umbra sovaie intre cer si marunt imping crucea ca si cum as cara galeti de apa pana in copilarie in conia bunicii de acolo incep spal varul de pe cer apoi cu alta apa alb-curata ca de plans imi spal si intinatul trup ca un miel sa pot pasi pe orbita pana la Dumnezeu, sa-l intreb Eli, Eli, lama sabachthani?           (lama sabachthani) Oana Goia s-a nascut la 7 iulie 1981, la Cluj-Napoca. A studiat jurnalismul si sociologia la Universitatea „Babes-Bolyai” si a lucrat in presa inainte de a deveni, din 2021, tehnoredactor la Centrul de Studii Transilvane si redactor al revistei Apostrof. Este, de asemenea, scriitoare, editor si activista comunitara. A publicat volume de interviuri si de sociologie, precum si texte literare in reviste si antologii. Ana nenascuta este debutul sau in poezie.