Apel din necunoscut

Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon. Locotenentul Dumitrascu raspunde. O femeie „in varsta si bolnava“, cu glasul sugrumat, cere sprijin: „Ajutor! Salvati-ma, oameni buni… sunt plina de sange… Mor… Oameni buni…“. Convorbirea se incheie. Misterioasa intamplare declanseaza o actiune palpitanta. Un adevarat deliciu literar, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu ne provoaca sa elucidam un mister socant.„Il intrerupse telefonul. Aflat in picioare, locotenentul Dumitrascu ridica receptorul.— Da, militia...Un glas vatuit – «femeie in varsta si bolnava», califica reflex Andrei – repeta, incercand parca sa se asigure:— Militia...? Ajutor! Salvati-ma, oameni buni...Andrei, tulburat – glasul ii transmisese instantaneu panica – se balbai:— Ce s-a intamplat?... Cum va numiti?... [...]— Sunt plina de sange... mor... Oameni buni...Convorbirea se intrerupse. Andrei, tulburat peste masura, ramase cu receptorul in mana. Striga de cateva ori «alo!» Traian isi reveni primul.“