Apus de soare - Barbu Stefanescu Delavrancea

"Ostasi, boieri, curteni, v-am adunat aci sa stati marturie dupa ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci si sapte de ani... multi si putini... de cand Moldova imi iesi inainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri, razasi si tarani, in Campul de la Direptate, si cum vru Moldova asa vrusei si eu. Ca vru ea un domn drept, si n-am daspuiat pe unii ca sa imbogatesc pe altii... ca vru ea un domn treaz, si-am vegheat ca sa-si odihneasca sufletul ei ostenit... ca vru ea ca numele ei sa-l stie si sa-l cinsteasca cu totii, si numele ei trecu granita, de la Caffapana la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Christos... Tineti minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete... ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri s-a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor..." Din toata activitatea dramatica a lui Delavrancea nu s-a putut mentine la suprafata decat "trilogia", si din aceasta mai ales "Apus de soare", care e drama autocratului si senilului, gelos de prestigiul lui si peste marginile vietii. Ca tata, ca domn, ca batran, Stefan a atins limita de sus a autoritatii, zdrobind orice independenta, devenind obiect de cult.