Autoanaliză

Pot oamenii să recurgă singuri la psihanaliză? Karen Horney cercetează când ajută autoanaliza și care îi sunt limitele. Ea se bazează pe numeroase studii de caz. Această carte despre mintea umană se adresează cititorilor care vor să se cunoască și să se dezvolte.

Horney cântărește avantajele și riscurile introspecției. Oamenii știu multe despre ei înșiși. Ei pot accepta adevărurile pe care le descoperă singuri. Dar emoțiile puternice pot bloca acest demers. La fel și un impuls lăuntric de a i se împotrivi. În autoanaliză, aceeași persoană este și pacient, și analist. Metoda principală este asocierea liberă: să spui ce îți vine în minte.

Cartea îi atribuie pacientului trei sarcini. Mai întâi, să vorbească fără rețineri și să spună adevărul. Apoi, să înțeleagă cum îi modelează viața de zi cu zi impulsurile inconștiente. În al treilea rând, să schimbe concepțiile care îi dăunează relației cu sine și cu ceilalți. Horney cercetează ce se schimbă când nu participă un analist. Legătura dintre doi oameni influențează felul în care lucrează fiecare.

Rezolvarea problemelor pe cont propriu ne poate oferi mai mult decât autocunoaștere. Ea ne poate întări încrederea în propriile capacități. Putem astfel înfrunta greutățile fără îndrumare. Horney subliniază nevoia de a acționa și de a da dovadă de curaj. Efortul trebuie continuat în timp. Viața însăși poate aduce schimbări.

Horney (1885–1952) s-a născut la Hamburg. A fost psihiatru și psihanalist. A studiat medicina la Universitatea din Berlin. A predat la institute de psihanaliză din trei orașe: Berlin, Chicago și New York. Alături de Alfred Adler, a contribuit la întemeierea școlii neofreudiene. Această ediție este o traducere a cărții sale Self-Analysis.