Avionul cu furnici

Inspirate din viața de toate zilele, poezicerile lui Sergiu Afanasiu sunt ingenioase și luminoase, lucrate cu pasiune în numele unui crez personal și al unui ideal poetic mirean, cultivând bunul-simț și dorul de tot ce-i al casei și al ethosului ("Baobabule, să știi,/În Moldova dacă vii, /Te-așteaptă un stejar pe care/L-a sădit Ștefan cel Mare" sau " Să crești mare, bun și blând./Să atingi cerul citind./Copilul cel mai frumos/E deștept și curios!-Autograf". Notele autocritice sunt caracteristice versurilor afanasiene care denotă prezența de spirit a poetului, darul lui pedagogic de a vorbi și de a scrie convingător, de la egal la egal cu micul cititor: "Un copil vorbea cu-n ied: --Ești cam zbânțuit, cum văd.../Iedul zice:-- Ce, nu știi?/Că și noi suntem copii?...". Umorul liric, de asemenea,este o notă proprie scrisului omniprezent al autorului, ceea ce ne întărește în credința că inspirația e cea care îl ține pe făgașul trăirii de sine adevărate și profunde, atitudinal-personale. Ironia, persiflarea, luarea peste picior, umorul liric colorat sentimental dau versurilor afanasiene o strălucire aparte, le personalizează rubicosul, vârsta de aur a căutării. acesta e sensul "metaforic" și "polemic" al "Avionului cu furnici".