Bunicuta hotomana

Cea mai mare suferință pentru Ben, un băiat de 11 ani, e aceea că părinții, pentru a se distra în voie, îl lasă în fiecare vineri în casa bunicii. Împreună cu bunica, Ben nu prea are ce să facă, se plictisește de moarte. Bunica are dinți falși și păr în barbă, obișnuiește să scuipe într-un șervețel băgat mereu în mâneca puloverului, duhnește a varză și trage vânturi întruna, vânturi care duhnesc a varză stricată. Nu e de mirare deci că Ben abia așteaptă să se întoarcă acasă. Însă plictiseala dispare într-o clipită atunci când Ben găsește, în bungalow-ul bunicuței, într-o cutie pentru biscuiți, o adevărată comoară: diamante, inele, brățări, coliere, cercei, toate cu diamante strălucitoare. Astfel Ben află că bunica sa cu dinți falși este, de fapt, o hoață internațională de bijuterii! Avem de-a face nu doar cu o poveste interesantă în care, la un moment dat, bunica și nepotul plănuiesc împreună să fure Bijuteriile Coroanei, ci și cu un elogiu adus bătrâneții. Ideea prinicpală a cărții poate fi găsită în sfatul pe care vânzătorul unui magazin i-l dă lui Ben: „Să nu fii prea aspru cu ea, Ben. Toți vom fi bătrâni într-o bună zi. Până și tu. Și sunt sigur că bunica ta are și ea un secret sau două. Bătrânii mereu au...” Recenzie de Iulian Ciocan