Caii albi din Bucuresti

Vara. Dimineata pe la rasaritul soarelui. Raul curge domol prin spiritul lin al campiei. Lanurile de floarea-soarelui galbene. Miros de cimbru, de struguri ceasla, de maghiran si paine proaspat scoasa din cuptor. Miroase vag si a copita de cal arsa. Aseara, am pus un pripon de unspe undite in otmatul de sub livada. Scot doua branisoare si un maimutoi de somn. Arunc pestele in cosul de rachita, pe pat de urzici crude si pornesc spre casa. In vagauna albastra a cerului palpaie fluturi portocalii. Miroase a busuioc, duhneste amar pelinul, clai de grau cat gorgoanele scanteiaza fermecator. Doi arbori de pavonia, la capatul unui sir de tei stufosi, si-au golit mintea de orice farama de inteligenta si stau cu frunza cufundata-n garla unei melodii suind din ierburi."