Camera luminoasa

Fotografia nu spune (neaparat) ceea ce nu mai este, ci doar, si cu siguranta, ceea ce a fost. Aceasta subtilitate este decisiva. In fata unei fotografii, constiinta nu o ia neaparat pe calea nostalgica a amintirii (cite fotografii nu se afla inafara timpului individual), ci, si asta e valabil pentru toate fotografiile din lume, pe calea certitudinii: esenta Fotografiei este de a ratifica ceea ce reprezinta. Roland BarthesRoland Barthes (1915–1980) dupa studii de filologie clasica si de teatrologie in anii ’30 si ’40 si dupa o scurta perioada petrecuta ca lector de franceza la Universitatea din Bucuresti, el descopera in anii ’50 lingvistica si semiologia lui Saussure si Greimas. Incepind din 1960, tine cursuri de semiologie si sociologia semnelor la Ecole Pratique des Hautes Etudes, iar in 1976 este numit, la propunerea lui Michel Foucault, profesor de semiologie literara la College de France. Prieten cu Julia Kristeva si cu Jacques Derrida, Barthes va domina scena culturala a structuralismului francez din anii ’70, oferind o teorie supla a textului, cu generoase inspiratii din literatura, teatru, arte plastice, moda, muzica, dar si din nenumaratele sale calatorii prin lume (Maroc, Japonia, China etc.). Personalitate angajata, deopotriva publica si misterioasa, prestigioasa si marginala, Roland Barthes moare la 65 de ani in urma unui accident de masina. Dintre scrierile sale amintim: Le Degre zero de l’ecriture (1953), Mythologies (1957), Systeme de la mode (1967), S/Z (1970), L’Empire des signes (1970), Sade, Fourier, Loyola (1971), Le Plaisir du texte (1973), Roland Barthes par Roland Barthes (1975), L’Obvie et l’Obtus. Essais critiques III (1982, postum). Editura Seuil a editat in anul 2002 Operele complete ale lui Roland Barthes, aparute in cinci volume.