Cantecul pastorului

Va veni candva un mare imparat care va salva lumea, spune mereu un pastor batran. De unde stie asta? Poate de la batranii dinaintea lui, care spuneau si ei ce-si mai aduceau aminte din vorbele inteleptilor din vechime. Ceilalti pastori nu-l cred pe batran si-l iau in ras. Ehe, de cand o tot spune bietul mos pe asta cu imparatul… Si degeaba! Bine ar fi, nimic de zis, sa vina un mare imparat si sa arunce cu bogatii in stanga si-n dreapta, ca mare nevoie ar avea si ei, niste pastori saraci. Ca daca nu sa aduca bogatii, de ce-ar veni imparatul acela, sau, cum ii spune batranul, Mantuitorul?Batranului pastor nu-i pasa prea mult de vorbele celorlalti. Asa vorbesc oamenii de cand e lumea. Insa il doare ca nici nepotul sau nu e prea increzator. Il intreaba mereu pe bunic cum va fi acel mare imparat. Copilul nu si-l poate imagina decat cu coroana, sabie si mantie – ca un imparat din povesti, cum altfel? Iar gandul ii sta si nepotului tot la aurul si argintul cu care, fara indoiala, acel imparat il va rasplati pentru cat de frumos stie sa cante la fluier. Si daca marele imparat nu va fi asa cum isi inchipuie el, plin de bogatii? il intreaba batranul pe nepot. Ii va mai canta? Nici vorba, raspunde copilul.