Ciocoii vechi si noi

„- Asculta, Dinicule. Am sa-ti incredintez una din cele mai mari taine ale sufletului meu; insa baga de seama, sa ma slujesti cu dreptate, caci intr-alt chip nu numai ca vei pierde nadejdea de procopseala ta, la care ma gandesc de atata vreme, dar te voi si pedepsi fara mila.
- Iti jur, stapane, sa te slujesc cu credinta la orice-mi vei porunci.
- Ei bine, Dinule, asculta. Cunosti tu pe Duduca?
- Nu o cunosc, stapane.
- Cum se poate sa nu cunosti tu pe tiitoarea mea?
- In adevar, stapane, nu o cunosc.
- Asta nu face nimic. Duduca este o fata foarte
frumoasa, pe care o iubesc pana la nebunie si, fiindca o fata ca dansa poate sa placa si altora, m-am gandit ca n-ar fi rau a o pune sub privegherea unui om credincios. Ai, ce zici tu, bine m-am gandit?”