Complexul Orfeu

Complexul Orfeu este o noua carte de eseuri semnata de istoricul si criticul literar Eugen Lungu, care se remarca, ca de obicei, prin profunzimea si larghetea ideilor supuse interpretarii, dar si prin rafinamentul si savoarea scriiturii.Volumul este constituit din trei parti, Istorie si prezent, Meandrele lecturii si Amurgurile erosului, abordand fie teme mai putin cunoscute din istoria noastra literara, precum corespondenta romantata dintre tanarul poet inregimentat Alexei Mateevici si viitoarea sa sotie Teodosia Novitkaia, fie subiecte fierbinti din literatura universala , cu referinta la cele mai de succes aparitii editoriale din ultimul timp, cum ar fi romanul Fiul (2013), semnat de scriitorul american Philipp Meyer.Pagini bune din carte sunt dedicate romanelor scrise de controversatul romancier francez Michel Houellebecq, mai exact, Particule elementare si Supunere, criticul incercand multiple grile de lectura pentru aceste bulversante scrieri, atragandu-ne in special atentia asupra unor probleme stringente ale omenirii pe care le ridica scriitorul, dincolo de maniera sa de a soca, in scris, prin fel de fel de excese neortodoxe.Amurgurile erosului este de departe cea mai antrenanta parte a cartii, chemand cititorul la reflectii pe teme vechi, dar eterne: tristetea, mila si milostenia, iubirile tarzii, spre final autorul oferindu-ne un eseu laborios despre pictura lui Vermeer si influentele ei asupra unor mari personalitati ale lumii.Complexul Orfeu este un concept definit in premiera de Eugen Lungu, concept echivalent cu arta indoielii, care ar fi bine s-o exerseze orice scriitor ce isi consacra inspiratia pentru triumful literaturii, poate un prim semn prin care se poate aprecia valoarea unei opere. Un prim semn prin care putem aprecia si valoarea acestei carti, intrucat autorul e incoltit bine de samburele indoielii.