Constantinopol. Ultimul mare asediu 1453

Roger Crowley povestește cum au asediat otomanii Constantinopolul în 1453. Relatarea începe înainte de sosirea armatei, pe 6 aprilie. Se încheie cu căderea orașului, pe 29 mai. Această carte de istorie spune o poveste despre război și credință. Se adresează cititorilor interesați de viața din Evul Mediu.

În centrul ei se află Mehmed al II-lea și împăratul Constantin al XI-lea. Tânărul sultan dorea să preia puterea capitalei bizantine. Crowley arată de ce râvneau armatele să stăpânească orașul. Era un centru de comerț, aprovizionare cu hrană, apărare și credință. Fusese capitală timp de 1.123 de ani. Trecuse prin 23 de asedii, dar căzuse o singură dată.

Cartea îi prezintă și pe cei care susțineau efortul de război. Minerii, bucătarii și clericii ajutau trupele otomane. La fel făceau și meșterii care făureau armuri și prelucrau lemnul. Boii și echipe numeroase de oameni trăgeau tunurile. Corăbiile aduceau provizii. Susținători din Anatolia se alăturau marșului spre Bosfor.

Crowley leagă asediul de conflictul mai larg dintre creștinism și islam. El examinează noile tunuri și metodele de asediu. Analizează și metodele de luptă pe mare. Arată cum credințele, miturile și temerile au influențat ambele tabere. Oamenii au dat dovadă de curaj, dar și de cruzime. Întâmplarea, lipsa de curaj și prejudecățile au avut și ele un rol. După căderea orașului, Mehmed a susținut libertatea religioasă. A sprijinit și conviețuirea mai multor culturi în oraș.

Crowley este un istoric britanic. El îmbină detaliile războiului cu atenția acordată firului narativ. Reproducerile unor opere de artă, fotografiile și desenele înfățișează oamenii și evenimentele.