Critica sociologica

Ion Vasile Serban s-a nascut la 8 august 1942 in Dumbraveni (Sibiu). Absolvent al Facultatii de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti (1965). Doctorat in filologie, la aceeasi universitate, cu teza Critica sociologica, o forma in tipologia criticii literare (1980). A fost, pe rand, preparator, asistent, lector, conferentiar si profesor la Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti. A predat, intre 1991 si 1996, cursuri de limba si literatura romana la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Pisa (Italia). Dupa 1990, a fost prodecan al Facultatii de Litere (1990-1991), fondator si director al Departamentului de Studii Culturale Europene (in prezent, Relatii Internationale si Studii Europene), unde a predat cursuri de teoria literaturii, sociologia culturii si studii culturale. A murit la 29 septembrie 2005, in Bucuresti.In contextul anilor ’80, incercarea lui Ion Vasile Serban de a investiga raporturile dintre literatura si societate si de a afirma pertinenta perspectivei sociologice in analiza si interpretarea operei literare se inscrie in efortul de racordare a criticii si teoriei autohtone la dinamica ideilor teoretice europene, intr-un context politic din ce in ce mai ostil deschiderii si dialogului cultural. Cu o bibliografie extinsa, preponderent francofona, a temei abordate, din care nu lipsesc lucrarile unor Lucien Goldmann, Robert Escarpit, Pierre Bourdieu, Serge Doubrovsky, Georg Lukacs sau Pierre Francastel si nici contributiile romanesti ale unor cercetatori ca Traian Herseni, Paul Cornea, Adrian Marino si Ion Ianosi, cartea lui Ion Vasile Serban instituie, in momentul aparitiei, un dialog consistent cu ideile promovate in epoca de nume cu mare autoritate pentru domeniul sociologiei literare si, citita astazi, nu pare deloc datata, ci incita la dezbatere. Poate si pentru ca atitudinea adoptata de I.V. Serban fata de autorii discutati este una de suspiciune bine temperata, de vreme ce nici una dintre teoriile si ipotezele comentate nu este imbratisata cu entuziasm, ci interogata, nuantata, comentata si, in final, acceptata sau, dimpotriva, respinsa, cu argumente solide si fine disocieri. -- Carmen Musat