Cu moartea in suflet. Cioran-tango

După 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran, publicul autohton are ocazia să‑l cunoască altfel pe marele eseist româno‑francez‑apatrid, într‑o carte apărută la un secol de la naşterea sa, prin aprigul intermediu al unei părţi destul de furioase din vocabularul şi ochii unei străine. Subintitulat roman, volumul este în fond o lucrare inclasabilă, situată la graniţa dintre eseu, jurnal, confesiune şi evocare neromanţată, oferind abia un pretext pentru rememorarea deceselor. Élisa Brune afirmă că l‑a cunoscut pe Cioran la hotărâtoarea vârstă de optsprezece ani, lăsându‑se bulversată de apetitul său pentru neant, în chiar momentul în care acesta se pregătea să‑l înghită. Sentimentul vidului a zămislit vocea stuporii ce mocnea deja în străfundurile unei alte fiinţe. N‑a putut rezulta decât un dans îndrăcit între autoare, Emil Cioran şi moartea însăşi. „Un tango sălbatic în trei.”