Damen Vals

Ni s-au parut interesante doua traiectorii in subtematica rasturnarii de proportii intre critica teatrala practicata de barbati si cea profesata de femei in ultimele decade ale secolului XX. Pe de-o parte, e vorba despre optiunea unora dintre ele pentru cercetare si pentru cariera academica: am urmarit aici, prin cateva studii de caz, motivatiile acestor optiuni, felul in care activitatea universitara se conecteaza sau nu cu praxisul atat de vizibil (si de apreciat) al cronicii de intampinare, avantajele si dezavantajele nascute din recunoasterea statutului academic in mediul teatral. Pe de alta parte, ar trebui sa plecam de la observatia (de bun-simt) ca vertiginoasa crestere a numarului cronicarilor teatrali femei nu antreneaza, la noi, nici o accentuare a atentiei fata de creatiile feminine (si, ca atare, un sistem de valorizare specific), nici, cu atat mai putin, o disponibilitate asumata de a pune in discutie tematicile feminismului pur si simplu.Miruna Runcan