Dezmierdare de catifea

Colin traieste impreuna cu tatal lui. Dar tanjeste si dupa mama lui. Este o dorinta legitima si adesea foarte previzibila la copiii ai caror parinti s-au separat.
Atunci, tatal, Felix, incearca sa-i «creeze» din imagini si simboluri o familie fiului sau: Tom si Jerry sunt, de pilda, fratii copilului. Evident, lui Colin acest lucru nu-i este suficient: el vrea o mama. Felix va incepe sa se deghizeze in femeie, la inceput neindemanatic, cu mai putin entuziasm, dar, treptat, din ce in ce mai convins, cu sentimentul ca este cea mai buna solutie pentru problema fiului sau. Grotescul acestei situatii apare in momentul in care mama adevarata reapare, dupa doi ani...

Felix Maresco are in jur de 40 de ani si este agent de asigurari la Paris. O munca fara prea mari surprize, o viata oarecum monotona, in care totul este calculat la detaliu. Este martorul unui incendiu si acest lucru ii trezeste amintiri tulburi, mai exact, sfarsitul tragic al propriului sau fiu, Colin.
Colin a fost abandonat inca de la nastere de mama sa. Dorind sa suplineasca aceasta lipsa pentru fiul lui, Felix incearca sa-i «inventeze», practic, o familie. Travestindu-se in femeie, incerca sa ii ofere, in acest fel, lui Colin, o «mama»: isi pune peruca, se epileaza pe picioare si la sprancene, foloseste rujul...

Dezmierdare de catifea... O ambiguitate totala: dragostea tatalui pentru fiu pare a fi absoluta...
De acelasi autor, la Editura TREI, a aparut romanul Sarutari de cinema, recompensat cu premiul Femina in 2008.

«Incepe ca o melodrama si se termina ca un crime fiction al carui deznodamant, violent si neasteptat, este genial.» L’Express

Nascut in 1960 in Franta, Eric Fottorino este romancier si jurnalist. Incepand din 2008, este directorul cotidianului Le Monde. A scris numeroase carti, printre care: Un territoire fragile (2001, Prix Europe 1 si Prix des Bibliothecaires), Korsakov (2004, Prix des Libraires, Prix France- Televisions) si L’Homme qui m’aimait tout bas (2009). Dezmierdare de catifea a primit in Franta Premiul Francois Mauriac, in 2004.