Florile bufoneriei

Pentru prima oară în limba română, prologul comic și înduioșător al romanului Dezumanizat, însoțit de Scrisoare către Yasunari Kawabata. Ōba Yōzō, naratorul romanului Dezumanizat, la o vârstă mult mai fragedă însă, este internat la un sanatoriu de pe malul mării, după o tentativă eșuată de suicid. Cât timp este în convalescență, prietenii și rudele sale îl vizitează, iar prin salonul lui se perindă alți pacienți și asistente. Pe acest fundal demoralizant, toată lumea încearcă să întrețină o atmosferă de voie bună, ba chiar de bufonerie: joacă cărți, fumează, fac glume și caută fiecare să se remarce. În vreme ce Dezumanizat studiază colțurile cele mai întunecate ale conștiinței umane, Florile bufoneriei ridiculizează nebuniile și greutățile tinereții și iubirii, ura de sine și depresia, totul cu un umor negru amețitor. Volumul conține și scrisoarea adresată lui Yasunari Kawabata (publicată tot în 1935), în care Osamu Dazai își apără Florile bufoneriei și îi reproșează marelui prozator faptul că a refuzat să-i acorde râvnitul Premiu Akutagawa.