Gentiane

Cum se percepe o femeie pe sine insasi sau cum – prin ce lentile distorsionante, cu ce preconceptii induse de o educatie cvasipatriarhala – ii vede ea pe ceilalti? Care sunt granitele libertatii ei de optiune si ce obstacole intalneste vointa ei de a juca alte roluri decat acelea ce i sunt traditional atribuite? Poate o femeie – mai bine zis, i se ingaduie – sa aspire a fi si altceva decat mama, sora, fiica, sotie etc. – atribute care o descriu doar din perspectiva relatiilor ei cu altii, nu prin ceea ce este ea insasi?! Sunt intrebari identificabile in tesatura narativa a cartilor Cellei Serghi. Eroinele acestei autoare se revolta impotriva unei ordini sociale rigide, vor sa si afirme identitatea – feminina si nu doar –, impulsionate nu atat de mult invocata fantasma a „cautarii fericirii“ (tema asociata de critica, in virtutea unei inertii de judecata, asa numitei „literaturi feminine“), cat de o fireasca, omeneasca nevoie de integrare si de recunoastere.