Golestan

Limba persana, recreata genial de Sa’di, cum au facut, la vremea lor, Ferdousi, Omar Khayyam, Moulavi, Hafez si atatia altii, a modificat pana la nerecunoastere canoanele si cadrele clasice ale poeticii persane, resetandu-le si punandu-le sa lucreze pentru un nou „gust” al scrisului exemplar si aluziv, cu conotatii filozofico-morale ascunse. Chiar si astazi, Sa’di este recunoscut pentru frumusetea limbii, iar sa scrii ca el este, de atatea secole, un vis intangibil. Credem ca tocmai datorita acestui miracol lingvistic morala propusa de Sa’di a patruns cu usurinta in mentalul persan, indiferent la paternitatea textelor clasice si instituind vocatia unei oralitati creatoare de variante, dupa modelul functionarii folclorice a literaturii. Asa ne explicam de ce atatea sintagme, fragmente de sine statatoare, replici din „Golestan” au devenit, de-a lungul epocilor istorice, sentinte, aforisme, vorbe de duh, maxime, proverbe reflectand societatea si omul, despre care nu se mai stie daca numesc fapte si stari gandite si scrise de Sa’di. In plus, nu trebuie sa uitam, ne ajuta tot limba scriitorului, ca morala propovaduita de Sa’di nu este nicidecum morala unui ascet ori chiar a unui om de stiinta, etica sa inclina in favoarea socialului, demersul filozofic sau cel voalat mistic trecand in planul indepartat, desi semnificativ, al viziunii.