Idiss

„O cronică de familie dar și un omagiu la adresa pământului ce i-a adăpostit familia, și anume Franța înainte de Ocupație. Tulburător.” (Marianne) „Forța acestei scrieri rezidă în capacitatea auto rului de a ne povesti toate acestea fără emfază, fără parafrază, fără a ne da lecții, urmărind destinul unei femei pe care îl putem califica, din nefericire, drept unul ordinar. Idiss a fost o femeie, o mamă, o bunică, ca mulți alții, fără excese, ce-a cunoscut ani de ferici re, dar și răul absolut… Toace acestea s-au întâmplat alături de noi, nu cu mult timp în urmă…” (La Tribune) „Tulburătoare, această mărturie. Robert Badinter n-a scris niciodată despre istoria familiei sale, și iată că la 90 de ani își amintește de copilul care a fost și de Idiss, această bunică atât de iubită, și o face cu delicatețe, sobru și mai cu seamă emoționant. (…) Faptul că Robert Badinter povestește despre bunica sa e și pentru că Idiss încarnează, în ochii săi, marea tragedie a secolului XX.” (RTL) „…această carte de amintiri semnată de Robert Badinter descrie traiectoria unei familii: trăsnăile unchilor săi, căsătoria din dragoste a tatălui său, reușita lui în comerțul cu blănuri, dorința sa de a urma o carieră intelec tuală, apoi asasinarea acestuia în lagă rul de la sobibor. În filigran, îl vedem și pe autor, adolescent, împreună cu fratele său, referindu-se la cele două identități și asumându-și această istorie evreiască europeană, unde Franța a reprezentat atât o alegere, cât și un pericol de moarte. O scriere directă și emoționantă care, pornind de la destinul unei familii, evocă importante idei umaniste..” (Toute La Culture)