In curte la Dionis

autor — Mircea Eliade, editura — Cartex, 288 de pagini.      Nuvela In curte la Dionis (1977) are in centru o varianta rasturnata a mitului orfic, tema ce a constituit o adevarata obsesie pentru Eliade. Inaintea oricarei interpretari, nuvela ar trebui plasata in intimitatea altor catorva proze, care alcatuiesc un corpus de texte ce se comporta autonom in cadrul operei eliadesti. Insusi Eliade remarca faptul ca cele cateva nuvele (Pe strada Mantuleasa, Uniforme de general, Incognito la Buchenwald si In curte la Dionis) si-au capatat o anumita autonomie, independent de intentia autorului. In acest context, textul ar trebui integrat acestui ciclu de proze, citita si interpretata ca atare: in functie de evolutia personajelor (comune celor patru texte), de traseul initiatic pe care acestea il urmeaza, de planurile narative care converg unele din altele, creand diferite paliere de interpretare.