Jane Eyre

Jane Eyre, publicat in1847 de Charlotte Brontë sub pseudonimul Currer Bell, reprezinta unul dintre cele mai apreciate, mai citite si mai importante romane de dragoste din literatura universala. A revolutionat scrierea in proza atat prin conturarea personajului principal feminin atipic, redat in naratiunea la persoana I, cat si prin temele abordate: feminismul, singuratatea si iubirea, saracia si diferentele de clasa, spiritualitatea si religia, sexualitatea si datoria morala, importanta independentei femeilor – toate prezentate prin filtrul gotic caracteristic literaturii victoriene. Viata lui Jane Eyre – din copilarie pana la varsta maturizarii – ii este infatisata cititorului drept o autobiografie (asa cum se si subintitula romanul): anii chinuiti, de orfana, petrecuti de protagonista alaturi de matusa si de verii ei la resedinta lor, Gateshead Hall; plecarea la pensionul Lowood, unde va cunoaste prietenia adevarata; slujba de guvernanta la conacul Thornfield, unde se indragosteste de misteriosul domn Edward Fairfax Rochester si unde are parte de cateva evenimente inexplicabile; timpul petrecut la Moor House, unde descopera lucruri neprevazute despre familia ei si despre ea insasi, dar are parte si de perspectiva unei noi iubiri; pentru ca, in final, tanara Jane sa isi implineasca destinul. In imprintul Clasici ai literaturii, cititorul roman va descoperi romanul intr-o traducere semnata de Mirella Acsente, cu o prefata de Cornel Mihai Ionescu.