Leopard cu dresuri de matase neagra

Aproape (neo)gotic, aproape (rouge & noir, Doina Roman se intoarce la o dragoste mai veche, Poezia. Este un fel de calatorie in timp, daca vreti, observandu-se autoreferential ca poezia poate fi gasita unde nici nu gandesti, finalul manuscrisului fiind punere in abis, oarecum nietzschean: „Mi s-a acrit de poezie,/ domnule./ Si mie de dumneata,/ doamna./ Atunci, sa ne spunem adio,/ domnule./ Adio, doamna,/ poezia mea”, pios omagiu, poate, disparitiei recente a lui Jane Birkin, nemuritoare in duetul cu Serge Gainsbourg, Je t’aime moi non plus!, unde cuvintele au tot atatea gheare, cat tandrete! Asadar, nu se intoarce numai cu lapte si miere, titlul cartii este sugestiv, se da tarcoale literar- feline, cu unduiri erotice paradoxale, uneori, Erotismul (-Regretul) fiind insa, probabil, punctul forte al manuscrisului, cu tensiuni generate de forte misterioase, ca in fantasticul sud-american. -- Adi G. Secara