Lumea lui Stanley

Cum ar fi sa te culci seara bine mersi, iar dimineata sa te trezesti pur si simplu plat? Efectiv turtit. Ca un bloc de desen. Stanley o pateste si, culmea, se adapteaza repede la noua lui conditie. Calatoreste intr-un plic pus la posta ca o scrisoare obisnuita, zboara pe post de zmeu si ajunge expus drept tablou la muzeu.  Dar cum ar fi sa gasesti o lampa veche, iar din ea sa iasa nici mai mult, nici mai putin decat un duh? Si nu oricare, ci unul care iti poate indeplini orice dorinta! Stanley o pateste si pe asta si nu-i ia deloc mult timp pana sa-i spuna duhului, pe nume Printul Haraz, ce-si doreste el mai mult si mai mult.  Stanley si fratele sau, Arthur, traiesc aventuri care intrec orice imaginatie si te tin cu sufletul la gura.  Fragment din volum:   “Si apoi, dintr-odata, ca si cum nici nu s-ar fi gandit foarte mult la asta, Arthur a avut o idee. A sarit in picioare, a aprins lumina si a dat fuga la debaraua mare in care se aflau cutia cu jucarii si alte lucruri. A inceput sa rascoleasca in cutie. Stanley a ramas in pat, privindu-l.  Arthur a aruncat o minge de fotbal, niste soldatei, niste machete de avioane si mai multe cuburi din lemn, apoi a exclamat „Aha!". Gasise ce cauta - o pompa veche de bicicleta. A ridicat-o si au ramas amandoi uitandu-se la ea.  - OK, a spus Stanley intr-un final. Dar ai grija.  A luat in gura capatul lung al pompei si si-a strans bine buzele in jurul lui, ca sa nu scape niciun pic de aer.   - O sa am grija. Iar daca te doare, doar ridici mana, i-a spus Arthur fratelui sau.  A inceput sa pompeze. La inceput nu s-a intamplat nimic, numai obrajii lui Stanley s-au umflat un pic. Arthur s-a uitat la mana lui, dar baiatul nu a facut niciun semn, asa ca a continuat sa apese pe pompa. Apoi, dintr-odata, pieptul lui Stanley a inceput sa se umfle.  - Functioneaza, functioneaza! a strigat Arthur si a apasat mai departe pe pompa.  Stanley si-a dat mainile in laturi, ca aerul sa patrunda in el mai usor. Se facea din ce in ce mai mare. Nasturii de la bluza de pijama au zburat. Poc! Poc! Poc! Si un moment mai tarziu era rotunjor ca pe vremuri; cap si trup, maini si picioare. Ramasese numai laba piciorului drept. Numai aceea era inca plata."