Lumina, incet

DESCRIERE INFORMATII SUPLIMENTARE RECENZII (0)„Poezia lui Marian Draghici e un limbaj de convertire, un limbaj ce sufera, intr-un proces gradual, agresiunea prezentei divine. Ea devine o cale revelatorie si se inscrie intre limbajele tari, contopindu-se cu rugaciunea.”Al. Cistelecan„Se observa dintru inceput – ceea ce constituie un element de capatai pentru toata poezia lui Marian Draghici – preocuparea majora pentru arta sau artele poetice. In aceasta privinta, Marian Draghici este poetul care a reusit, probabil cel mai bine dintre autorii recenti, sa dea greutate, consistenta, amploare epica si dramatism credo-urilor sale despre poezie, limbajul acesteia si locul ei in lume. Deopotriva, poetului i-a reusit o punere in scena extraordinara a «varstelor poetice», a rupturilor din existenta si din poezie, a relatiilor profunde dintre scris si poezie («toata biografia mieste pusa in scrisul meu, atata cat/cata e »).” Dan Cristea„In poeticile de altadata, romantica si simbolista, visul era un refugiu, un spatiu securizant, departe de asprele atingeri ale realului – insula lui Euthanasius –, unde poetul elabora textul. La Marian Draghici e textul visat; visul transcrie ceea ce va fi fost deja scris altundeva, cu litere aurii, derulandu-se incet, dinspre cer spre pamant, asemeni scarii lui Iacob pe care urca si coboara ingerii: visul, iar nu poetul «in vis», elaboreaza textul: melcul e poemul visat, cochilia purtatoare e poetul insusi, in formula atat de originala a liricii lui Marian Draghici, al carei «fir», iata, nu se afla «in cap», ci in nescrisul ce asteapta sa fie visat. Aceasta asteptare febrila a poemului dumnezeiesc e starea poetului.” Ioan Holban