Lupii trecutului

Tentația de-a abandona acea lume, în care nici iubirea nu mai poate fi salvată, constituie o realitate frecventă. Și, totuși, Natașa Alina Culea nu face acest lucru, ci o descrie cu furie, cu disperare, cu patimă, cu minuțiozitatea unui bijutier, cu răbdarea sisifică a urcării bolovanului pe munte, neținând cont, nicio clipă că, în secunda următoare, acesta se poate prăbuși... Lupii trecutului înfățișează acea colonie subterană, adusă la nivel suprateran, într-un cadru învăluit de strălucirea himerică a celor bogați, plini de angoase și cu măști bine fixate pe chipul deja schimonosit – mască peste altă mască – menită să ascundă vidul sau deșertul interior.