Magarul de aur

Romanul lui Apuleius reflecta realitatile materiale si spirituale ale veacului sau intr-o structura narativa ingenioasa, similara cu un scenariu cinematografic, luminat de un mesaj filosofic si religios.

Aventurile lui Lucius oglindesc marirea si decaderea fiintei individuale si sociale a omului si au o semnificatie existentiala. Optiunile sale morale, in calitate de martor care observa si comenteaza, fara putinta interventiei in ordinea lumii, devin lectii de sociologie aplicata. Apuleius este emul al lui Petronius. La nivelul stilului, nu amesteca proza cu versul, ca Satyricon-ul, ci interfereaza comicul cu tragicul, prezinta scene violente, ajunge la grotesc si macabru, conferind burlescului relief crispat. La nivel etic, Petronius cultiva o morala imanenta, nu judeca faptele eroilor. Apuleius insa predica o morala transcendenta, critica moravurile in lumina motivatiilor platonice si isiace. El recupereaza viziunea mitico-simbolica si limbajul retoric. Asumandu-si estetici diverse – expresionism italic, retorica neosofista, aticism arhaizant – Apuleius ne-a lasat mostenire un roman de o modernitate incontestabila.