Manifest pentru Unire

Istoricul de la Chisinau, Ion Mischevca, ne propune o (…) stare de veghe, o explicatie lucida a unirii noastre, o despartire neta a patriotilor autentici de xenofobi si de sovini, o pledoarie sincera pentru identitatea romaneasca si, mai ales, „un antidot la neomarxism si progresism”.Ioan-Aurel PopPresedintele Academiei Romane„Manifest pentru Unire. Un antidot la neomarxism si progresism” este o lucrare doctrinar-istorica, in care autorul imbina argumentele stiintifice cu viziunea sa conservatoare privind disputele ideologice contemporane.Cartea este atat un manifest pentru unionitate si, implicit, romanitate, cat si o replica neomarxismului si progresismului, devenite ideologii oficiale in unele state occidentale.Autorul abordeaza mai multe subiecte sensibile, precum femeia si familia, traditiile si natiunea, credinta si Biserica. Totodata, lucrarea demonteaza tezele stangii privind egalitarismul, globalismul, moldovenismul si anticrestinismul. Prin urmare, cartea dezbate idei, si nu persoane sau organizatii politice, fiind un indemn la polemica, nu o directiva obligatorie.Din PrefataO noua lucrare despre unirea romanilor, aparuta intr-un context de dezbinare, isi are, in ciuda cartitorilor, ratiunile sale. Cartea de fata, scrisa cu stiinta si constiinta de un istoric de-acum cunoscut si consacrat – Ion Mischevca – reasaza o tema recurenta intr-un context istoriografic modern, cu un limbaj adecvat secolului al XX-lea si cu raspunsuri adecvate provocarilor post-modernismului.In acesti ani de rememorare a unitatii noastre politice, realizate pe deplin acum un secol (1918-1920), se discuta mult si despre locul si rolul istoriei in societate. Ce ne spun datele istorice despre Marea Unire? Ne spun ca aceasta s-a infaptuit din vointa romanilor si de catre romani, in 1918, prin marile acte democratice de la Chisinau (27 martie/9 aprilie), Cernauti (15/28 noiembrie) si Alba Iulia (18 noiembrie/1 decembrie). In cei doi ani urmatori (1919 si 1920), unirea aceasta implinita de romani a primit si legitimare internationala, prin deciziile Conferintei de Pace de la Paris. La fel s-a intamplat cu toate popoarele din regiunea noastra, de la lituanieni, estonieni si letoni pana la polonezi, cehi, slovaci, sarbi sau croati. In acest context, sunt si istorici care prefera sa minimalizeze sau sa elimine complet rolul popoarelor, scotand in prim plan numai pozitia marilor puteri invingatoare. Se va spune ca istoria este supusa variatelor interpretari si ca fiecare are dreptate.