Martinel si Vartejul de zapada

Aurel Andrei visează frumos pentru copii. Deși este un scriitor foarte bun de teatru, ca să spun așa, faptul că a scris această carte m-a surprins plăcut. Mereu i-am admirat pe scriitorii care pot scrie cărți pentru copii. Le-am invidiat tenacitatea și răbdarea. Sunt puțini scriitori care se încumetă să scrie o carte pentru copii. Adulții, răvășiți de viața cotidiană nu mai sunt în stare de joc, de o anumită naivitate ca să nu spun prefăcătorie. Trec pe lângă viața copiilor fără a le observa preocupările lor, necazurile lor mai mari sau mai mcii, dar mai ales trec fără să le vadă imaginația de care dau dovadă. Rolul lor de educatori este luat de multe ori de către învățătorii din școlile românești care își dau sau nu silința să se substituie părinților. De aceea sunt importanți scriitorii care scriu pentru copii. Și mai ales dacă o fac cu măiestrie, așa cum se dovedește a fi cartea lui Aurel Andrei care e scrisă cu multă pasiune. Sunt întâmplări neobișnuite prin care trec cei trei prieteni: Martinel, Piticul și Papagalul, dar mai ales rolul pe care îl joacă Vârtejul de Zăpadă în text. N-am să dezvălui aventurile lor. Las această plăcere copiilor ca s-o facă ori bunicilor. Val CONDURACHE Când se dezmetici, Martinel se afla singur pe banca din parcul de lângă blocul său. Privi speriat în jur. Acum era din nou acel Martinel de la începutul povestirii noastre. Nedumerit, privea în jur la nămeții de zăpadă, la viscolul care se pornise și troienea nămeții. Alături de el se afla geanta lui din care Papagalul ieși vesel. Acesta își întinse aripile, cârâi de câteva ori și, când simți frigul pătrunzându-i printre pene, se ascunse din nou în geantă.