Martori ai Fericirii. sapte vieti de sfinti romani

Cartea prezintă viețile a șapte episcopi greco-catolici români. Ei au murit între 1950 și 1970, în timp ce statul comunist le reprima credința. În 1948, statul le-a interzis Biserica. Le-a cerut să rupă un legământ păstrat de multă vreme. Ei au ales închisoarea în loc să renunțe la credință și la legăturile cu Roma.

Aceste povestiri de viață se adresează cititorilor atrași de credința creștină. Se adresează și celor care studiază trecutul comunist al României. Ele explorează angajamentul de a sluji, grija față de ceilalți și curajul moral. Arată rolul Bisericii în școli și contribuția ei la formarea conștiinței naționale românești. Biserica i-a ajutat pe oameni să înțeleagă și rădăcinile latine ale națiunii. Episcopii considerau că legătura lor cu papa venea de la Dumnezeu. Credința nu îi ajuta doar să îndure durerea. Le aducea bucurie prin împărtășirea suferinței lui Hristos.

Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu se bazează pe un dosar trimis la Vatican. Acesta cerea recunoașterea morții episcopilor drept martiriu: moarte pentru credință. Ambele autoare au studiat filologia, adică studiul textelor și al limbii. Ambele au studiat și teologia, adică studiul lui Dumnezeu și al credinței. Au predat studii biblice și au lucrat împreună la traducerea Bibliei. Broșteanu a studiat și engleza, româna, araba și persana. Pregătirea lui Băltăceanu include și studiul limbilor clasice.

Cartea cuprinde un text de Mihai Frățilă, episcopul greco-catolic al Bucureștiului. Coperta reproduce studiul lui Victor Vasnețov care îl înfățișează pe Arhanghelul Mihail în genunchi. Artistul l-a realizat pentru Catedrala Sfântul Vladimir din Kiev, în perioada 1885–1893.