Mireasa tanara

Traducere: Gabriela Lungu Cu magia, delicatetea si virtuozitatea dintotdeauna ale artei sale, Alessandro Baricco propune in Mireasa tanara o neobisnuita poveste de dragoste, intre doi tineri meniti unul altuia inca din copilarie, recreand in acelasi timp o lume gata sa se naruie. Critica italiana a plasat romanul in seria cartilor de mare succes ale autorului. In asteptarea Fiului ratacitor care i-a fost harazit drept sot, Mireasa tanara este initiata in arta iubirii in scene de un splendid erotism difuz. Alaturi de ea, in centrul naratiunii lui Baricco traieste un personaj colectiv, Familia Fiului, cu figuri paradoxale, de un pitoresc rar intalnit, din randul carora se detaseaza Unchiul si servitorul Modesto. La rastimpuri insa, isi face aparitia un personaj improbabil si surprinzator: naratorul, ale carui nelinisti se materializeaza in povestea insasi, conferind cartii aura reflectiei asupra meseriei de a scrie. „Cum am putea defini romanul Mireasa tanara de Alessandro Baricco? O capricioasa si foarte indrazneata poveste de dragoste, o fabula suprareala, o expunere filozofico-libertina? Sau, mai simplu, incercarea unui Narator (inventat de Baricco) care tinde sa-si exorcizeze prin scris obsesiile?“ (Lorenzo MONDO – La Stampa) ALESSANDRO BARICCO s-a nascut in 1958 la Torino. Si-a luat licenta in filozofie cu Gianni Vattimo si a studiat pianul la Conservator. A publicat cronici muzicale si doua carti despre muzica bine primite de public: Il genio in fuga. Due saggi sul teatro musicale di Rossini (1988) si L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1992). A debutat in anul 1991 cu romanul Castele de furie (Castelli di rabbia; Humanitas Fiction, 2007, 2017) si a devenit in scurt timp unul dintre cei mai cititi si iubiti scriitori din Italia. Au urmat Oceano mare (1993), Matase (Seta, 1996; Humanitas Fiction, 2015), City (1999), Senza sangue (2002), Aceasta poveste (Questa storia, 2005; Humanitas Fiction, 2018), Emaus (Emmaus, 2009; Humanitas Fiction, 2012), Mr Gwyn (2011; Humanitas Fiction, 2014), De trei ori in zori (Tre volte all’alba, 2012; Humanitas Fiction, 2015) si Mireasa tanara (La Sposa giovane; Humanitas Fiction, 2016). A publicat cronici in mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate in volumele Barnum 1 (1995), Barnum 2 (1998), Next (2002) si Barbarii. Eseu despre mutatii (I Barbari. Saggio sulla mutazione, 2006; Humanitas, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer si Moby Dick al lui Herman Melville. A scris doua texte pentru teatru: Novecento (Novecento. Un monologo, 1994; Humanitas, 2002; Humanitas Fiction, 2013), dupa care Giuseppe Tornatore a realizat filmul Legenda pianistului de pe ocean, si Davila Roa (1996). In 1993 a initiat o serie de emisiuni TV centrata pe opera lirica, intitulata „Dragostea e un pumnal“, si alta despre lumea cartilor, intitulata „Pickwick“. In 1994 a infiintat la Torino Scuola Holden, dedicata creativitatii narative si artelor performative.