Mobilizare

“Ilustrand si mobilizand scrisul‑pentru‑a‑gandi – gandesc in scris, scriu ca sa gandesc: pentru a concretiza si a „concretiona” materializand simptome apocrife la care sa pot sa reactionez –, cartea (compunerea, „condensul”) de fata poate fi citita si ca jurnalul unei intarzieri, al unei incercari de recuperare si, deci, daca tot rateaza trecutul (pregatirea), printr‑o proiectare in viitor, imaginarea unei preintampinari. Suntem intarziati si trebuie sa recuperam. Suntem oricum si intotdeauna in intarziere si in decalaj fata de „propria” istorie (mai cu seama in modernitate, care tocmai asta si‑a propus: sa ne surprinda permanent), dar de data aceasta istoria a accelerat si ne‑a depasit, surprinzandu‑ne, in plus, total din doua directii logic opuse, pe care le‑as lega si le‑as rezuma astfel: noul readucand vechiul, mai mult: supernoul recicland arhaicul (ca resursa fosila neconsumata – caci neconsumabila –, desigur: combustibil pentru accelerarea istoriei). Si nu unul bun, vreo „Arcadie”, ci cel mai negru si mai de ne‑repetat din istorie (cea recenta si in general). O venire, deci, legata in special de tehnologie, dar care produce o revenire, un progres care comunica un regres, pe scurt: inteligenta artificiala raspandind fascismul.„Furtuna perfecta”, combinatie neasteptata. Cum sa nu fii surprins? Am fi putut vedea venind asta? Inca nu pot sa redau si sa masor prin cuvinte ceea ce ni se intampla. De‑asta si continui sa scriu, sa reformulez, incercand sa egalez prin insiruiri de cuvinte inlantuirea, lantul evenimentelor, care ne stranguleaza la propriu.” (Bogdan Ghiu)