Motivatia

In descrierea comportamentului motivat sunt reflectate doua dintre principalele dimensiuni ale motivatiei: orientarea, adica tendinta de a se apropia sau de a evita un anumit obiectiv sau scop (a urca pana in varful muntelui, sustinerea unor examene sau castigul de bani in cazul unui joc de noroc); si intensitatea, adica amploarea comportamentului de apropiere sau de evitare (efort fizic mare, ore foarte multe dedicate studiului si, respectiv, pierderi financiare mari). Premisa principala a acestei carti este ca analiza motivatiei trebuie sa abordeze doua aspecte importante. In primul rand, conditiile care determina persoana sa se simta acaparata de realizarea comportamentului. Este ceea ce se numeste nevoie sau predispozitie. Acestea pot fi conditii externe sau interne, fizice sau mintale, observabile sau neobservabile, care creeaza o stare ce face necesara actiunea. A doua chestiune importanta este scopul motivatiei, obiectivele care sunt vizate. Acest lucru se numeste stimulent sau imbold. Poate avea o mai mare sau mai mica valoare sau poate fi mai usor sau mai dificil de obtinut. Concursul ambelor procese, predispozitie si stimulent, va genera in persoana o tendinta de a se comporta, care este impulsul.