Neon vernacular

Limba sa poetica aduna intr-un vertij hipnotic referirile apropiate, concrete, biografice, „vernaculare”, cu sugestii misterioase, sofisticate aluzii culturale si contraculturale, cu vocabule cerebrale si rare, intrun cuvint cu „neonul” viziunilor intraductibile si, la rigoare, ininteligibile. Poemele evolueaza, ca pe o banda a lui Moebius, de la fluxul suprarealist, la hipercristalizari expresiv ezoterice, amintind de alchimia poetica a unui Mallarme, sau, pentru a reveni pe pamint american, de ideogramele poetice ale lui Wallace Stevens.