New Era Eva

Poemul New Era Eva este o explozie. Daniela Bejinariu se vede martora unui moment de constituire a discursului cu toate pendularile sale intre poetic si self help. Chiar si poemul care da titlul volumului propune topografia acestei experiente: „cat inca suntem pe drum/ sustinere, continere, inchide cu incredere/ gratiile aerisirii ca operatiuni ofensive sunt trimise/ sa indeplineasca o slujba”. Tocmai pentru ca nu rezolva prin demonstratie acest parcurs, poezia Danielei Bejinariu este una dintre acele instante care te fac sa iti tii respiratia. Iti dai seama instantaneu ca distanta dintre delir si exercitiu este negociata la fiecare pas aici. Iar structura rugaciunii isi reia dialogul nu atat cu instante superioare cat cu supravietuirea intre rupturile poetice de zi cu zi. Ce te fascineaza si te tine cu sufletul la gura in New Era Eva este faptul ca evenimentul poetic este in plina desfasurare: „nu te indoi cand inima ta vine din locul cel curat”. Suflul conflagratiei personalitatii inca il poti simti in plina expansiune aici. Iar suflarea prin care poemul Danielei isi tine recuzita inca un moment in aer este tot mai compacta. Angajamentul continuitatii pe care o promite cartea New Era Eva poate sa fie resimtit ca insuportabil. Doar Daniela poate sa arate cat poate sa reziste asa.